Amintiri cu Maestrul

Am o amintire cu fr. Iovan Miclea din anul 1985, când dirijam corul tinerilor din Biserica Baptistă Betel Arad. Eram cu corul în misiune la Sebiș iar la finalul serviciului de dimineață după ultima cântare s-a oprit lângă mine un munte de om. Era așa de înalt că nu-i ajungeam decât la nasturele de la haina impecabilă. A dat mâna cu mine și m-a întrebat: „Tinere, știi cine sunt?” „Nu”- i-am răspuns timid. „Eu sunt Iovan Miclea, cel ce a compus cântările pe care le-ai cântat!” Nu am reușit să-i mai spun nimic atunci pentru că m-a cuprins un tremur și o amețeală…
După 30 de ani vă rog să-i transmiteți: „A fost o onoare, Maiestre, mulțumesc!”

Nelu Aliman, Dirijorul corului barbatesc al bisericii “Maranata”, Arad

***

Fratele Iovan Miclea mă cunoaște de pe când eu eram mic copil în biserica “Basarab” din București. Am crescut în armoniile corului dirijat pe rând de Jean Stanevsci, Titus Adorian, Iovan Miclea, fratele Moraru, Daniel Stăuceanu și, mai recent, Pavel Bogățeanu.
Talentul și meseria fratelui Miclea l-au propulsat sus în ierarhia muzicii din societatea românească. Vizibilitatea sa în lumea muzicii oficiale din România comunistă l-au făcut să riște mult atunci când venea să dea o mână de ajutor muzicienilor dintr-o biserică baptistă. Și totuși… a făcut-o! Tatăl meu ar fi putut să scrie mai multe despre fratele Iovan Miclea, despre aventurile lor și despre teribila persecuție comunistă.
Toate cele din România au trecut azi, dar nu s-a sfârșit nici vremea încercărilor și nici vremea examenelor de viață. L-am urmărit cu bucurie de departe în America, din Los Angeles la Portland și m-am bucurat și am fost onorat ori de câte ori l-am putut vedea. 
… Mulțumim Domnului pentru tot ce a fost și pentru tot ceea ce este, dar, mai mult decât toate acestea, Îi mulțimim pentru aceea ce va fi… ce vor face dirijorii acolo (in cer)? Vor continua? Dacă da, atunci vreau să fiu iar într-u cor dirijat de fratele Iovan Miclea.

Daniel Branzai , Păstorul bisericii “Betel Romanian Baptist”, Anaheim, Los Angeles

***

Și eu îi doresc fratelui Iovan Miclea vindecare fizică și îmbărbătare spirituală. “Pot totul prin Hristos care ma-ntărește”.

Iacob Brîncovan , Dirijorul corului Agape East coast, USA

***

Întâlnirea mea cu fr. Iovan Miclea s-a petrecut încă de acum aproape 60 de ani, când copil fiind participam la repetițiile corului din biserica “Speranța” Arad. Întreaga familie venea la repetiții căci se invățau cântări noi, dirijor fiind tânărul Iovan Miclea, venit la Arad după studiile universitare.
Îmi reamintesc cântările prelucrate de Maestru care, cu mult har și dăruire, a aprins râvna coriștilor pentru cântarea corală. În acele seri de repetiții, Iovan Miclea a cerut coriștilor să vină la repetiții cu cântările învățate acasă, așa că îmi amintesc cu placere cum partinți și frați, fiecare la vocea lui, invățam cântările în familie și mergeam pentru ansamblare la repetiții. 
Toate acestea mi-au produs o impresie și emoție profundă încât întrebat fiind ce aș dori să devin, răspundeam: “dirijor”. Cu timpul visul se materializa iar Iovan Miclea îmi era ca un fel de “idol” (model) privind pedagogia corală, arta dirijatului sau a unor prelucrări și compoziții corale. 
Sfaturile lui muzicale erau de neprețuit ori de câte ori ne intâlneam sau colaboram în anumite manifestări muzicale corale sau chiar în Comisia muzicală când lucram la “Cartea de Cântări Comune”. Păstrez amintiri deosebite în vizitele ce le-am făcut în USA fie la Congrese, Festivaluri Corale de Tineret, fie în Portland la serviciile bisericii române.
Cantonate într-un stil coral clasic, compozițiile sale devin accesibile, ușor adaptabile oricăror formații corale. Melodii generoase, armonii tonale cu inflexiuni previzibile, texte clasice cu rime simetrice, muzica lui Iovan Miclea a îmbogățit patrimoniul imnurilor creștine a românilor de pretutideni.
Prin bunătatea, înțelepciunea, profesionalismul și cuvintele de încurajare și de har, Iovan Miclea ne rămâne în continuare un model de urmat, astăzi când avem nevoie de valori muzicale perene.
Îi dorim Maestrului multă sănătate și binecuvantari cerești!

Teodor Caciora – Puiu, Profesor “Universitatea Emanuel”, Oradea

***

Când am citit mesajul că fratele Miclea Iovan este bolnav, m-am întristat și mi-am zis: “oare ce-aș putea face?” și imediat mi-a venit ideea și solutia. La noi la biserică aceste seri avem o campanie de Evanghelizare.
M-am dus la biserică și ne-am rugat cu toata biserica pentru Dânsul, ca Dumnezeu să se atingă de el. Ne-am rugat stăruitor cu toată biserica și cred că Dumnezeu se va atinge de el, asa cum știe EL.
O altă întrebare este: “Cum am putea intra și noi în posesia minunatelor lucrări ale fratelui Miclea Iovan?”

Ioan Nelu Coman, Dirijorul corului “Filadelfia”, Petroșani

***

Ca unul care i-am interpretat cu corul diferite lucrări, sunt mulțumitor Domnului pentru astfel de oameni care, într-un moment sau altul, într-o perioadă sau alta a vieții, ne-au inspirat sufletul.
Domnul sa fie laudat!
Personal l-am intalnit pe fr. Iovan doar o data, demult, poate prin 1990, când a venit la Timișoara să lucreze împreună cu Comisia Muzicala din Uniunea Baptista la revizuirea cărtii de cântări comune. Eu am fost prezent atunci doar in calitate de “om cu cheile” la biroul Comunității Baptiste Timisoara, dar am stat cu ei, i-am putut observa, le-am auzit părerile muzicale si aptitudinile.
Domnul sa-i fie alaturi fratelui Iovan si sa-i dea sanatate.

Mile Damian, Dirijorul “Bisericii nr. 2”, Timișoara

***

…”mila Ta“, ne spune într-una din cantările pe care le-a compus fr. Iovan Miclea. Și noi credem și dorim ca Dumnezeu să-Și arate mila Sa cea mare față de dânsul și să-i dea vindecare și însănătoșire grabnică. Ne-am rugat și ne rugăm în continuare ca să se arate slava și puterea Domnului și în această încercare.
Un adevarat tezaur de cântări duhovnicești reprezintă compozițiile lui Iovan Miclea.
Mulțumim lui Dumnezeu și ne bucuram că avem printre noi românii o asemenea valoare. Noi cântăm mereu cel puțin una din cântările scrise de dânsul când participam la diferite slujbe de evanghelizare cu corul bărbătesc sau cu corul de camera “Harmonia”. Știu de la Ligia M. că și acum la aceasta vârstă frumoasă, fr. Iovan iși petrece majoritatea timpului la masa de scris, unde așterne pe portative noi imnuri evanghelice. Fie ca Dumnezeu să-l ajute și să-i dea inspirație pentru a adauga și imbogați imensul repetoriu pe care il avem de la dânsul.
    “Rămâi cu noi, rămâi cu noi“… te rugăm Doamne, așa cum a scris și fratele Iovan intr-o cântare. Domnul sa-l binecuvânteze pe el, pe sora Ligia și pe noi, cu harul și pacea Lui care întrece orice pricepere.
       
In dragostea Lui,

Geo(rgel) Dumitrascu, Dirijor al bisericii “Betel”, Timișoara.

***

Mă simt onorat să fiu și eu unul dintre cei care vă salută astăzi. Mă rog ca Dumnezeu să mă ajute să pun în salutarea aceasta suficienta dragoste, ca sa ajunga la dumneavoastra “fierbinte”. Respectul fata de dumneavoastra, ca om al lui Dumnezeu, l-am preluat de la tatal meu, apoi cunoscandu-va personal, v-am iubit…
Cutreerand lumea, mai tarziu, am vazut ca frumusetea muzicii care v-a inspirat viata este pretuita si multi au fost ajutati, in situatii grele, de armonia predicilor dumneavoastra versificate. Ma rog lui Dumnezeu ca astazi sa aveti parte de mangaierea pe care nu ati incetat sa oferiti altora si Dumnezeu sa va mangaie astazi la suferinta. Nu incetam sa ne rugam pentru dunmeavoastra.

VA IMBRATISEZ CU DRAGOSTE!

Emil Dumitru – Sacramento

***

De Maestrul Iovan Miclea m-a legat o prietenie profundǎ din clipa ȋn care l-am cunoscut, o prietenie care a dǎinuit pǎna ȋn zilele acestea și care va rǎmȃne vie ȋn mine cȃt voi mai trǎi pe acest pǎmȃnt. Ȋn Romania, am avut de multe ori ocazia sǎ am ȋn mȃnǎ partiturile dȃnsului ȋn original, iscǎlite cu pseudonimul Milutanu, dar nu credeam cǎ ȋntr-o zi o sǎ pot sǎ-i fiu așa de apropiat.
Ȋn timpul anilor pe care i-am trǎit ȋmpreunǎ ȋn zona Portland / Vancouver am remarcat la dȃnsul o sensibilitate deosebitǎ, prin care simțea foarte bine starea mea de spirit indentificȃndu-se cu bucuriile sau ȋntristǎrile pe care le trǎiam eu. Ȋnainte ca sǎ-i spun sau sǎ-l rog, dȃnsul alerga ȋn ajutorul meu și ȋmi oferea fǎrǎ preget tot sprijinul lui.
Pot sǎ spun cǎ ceva din dumnealui s-a așezat definitiv ȋn sufletul meu. Extrem de serios, pe de o parte, iar pe de-alta, glumeț (cu un umor foarte fin), foarte echilibrat ȋn scris și ȋn arta de a compune și o adȃncǎ ȋnțelegere a sfințeniei și a trǎirii prin credințǎ.
Ne-am cunoscut ȋn anul 1990 atunci cȃnd a emigrat in Statele Unite și a venit sǎ locuiascǎ ȋn zona Portland / Vancouver. Eu eram venit ȋn America de aproape zece ani și eram aici fǎrǎ pǎrinți și fǎra rude, doar eu și familia mea. Eu eram ȋn cǎutare de un pǎrinte și cred cǎ dȃnsul era ȋn cǎutare de un fiu. Așa a ȋnceput prietenia noastrǎ. Dar mai mult decȃt aceastǎ relație, ne-a unit dragostea de Dumnezeu. Judecǎțile fr. Miclea, simple și logice dar ȋntodeauna pǎtrunzǎtoare, mi-au modelat gȃndirea despre viațǎ și m-au ȋntǎrit ȋn credințǎ.
L-am cunoscut ca pe un om cu o mare credințǎ ȋn Dumnezeu, care s-a ridicat deasupra tuturor greutǎților odatǎ cu noul ȋnceput de viațǎ ȋn America. De altfel, ȋn una dintre cȃntǎrile sale, Maestrul ne mǎrturisește secretul: “Toate grijurile mele le-ai luat asupra Ta, ca sǎ fiu scutit de ele, sǎ Te pot glorifica”. Și așa a trǎit! A ȋnvȃțat foarte repede tainele computerului și a compus și scris mii de cȃntǎri pentru slava Lui.
Ca membru ȋn biserica localǎ din Portland, i-am admirat modestia; știa sǎ stea retras atunci cȃnd nu era ȋnțeles de cei din jurul lui, dar impunea respect și ascultare atunci cȃnd vorbea sau dirija. Darul muzical cu care era ȋnzestrat l-a pus ȋn slujba bisericii. Alegerea cȃntǎrilor corale, gradul de dificultate a armoniile din cȃntare, toate erau aduse la nivelul de ȋnțelegere a bisericii, dȃnsul știind sǎ se coboare la nivelul nostru. Ȋmi spunea de multe ori: Nelu, cȃntarea ȋn bisericǎ nu trebuie sǎ fie spre etalarea talentelor ci ea trebuie sǎ fie spre slujirea bisericii.
Prietenia pe care mi-a dǎruit-o mie și familiei mele rǎmȃne pentru noi un adevǎrat tezaur. Ne-a iubit ȋn orice vreme iar ȋn ȋncercare ne-a fost ca un frate.
Așa l-am cunoscut…

Nelu Lupean, Vancouver, WA, 4 aprilie 2015

***

L-am întâlnit pe fratele Iovan Miclea de vreo 2-3 ori pe la congrese sau alte întâlniri românesti, aici în America. Am auzit multe amintiri despre dânsul din anii de seminar ai socrului meu, Teofil Talpeș. Când eram spre terminarea liceului, tatăl meu l-a contactat (cred ca în persoană în timp ce era in vacanta prin zona noastra, eu fiind din Buteni) să primească informații cu privire la o eventuala admitere a mea la Conservatorul din București, unde dânsul era încă activ; asta era prin 1968-69. Fiindcă nu facusem liceul de muzica, Maestrul Miclea i-a sugerat să mă trimită la Timișoara, la facultatea de muzica de 3 ani, iar mai târziu devenea posibilă o continuare la Conservatorul din București. Așa am ajuns la Timișoara. După absolvire am fost repartizat in Sălaj unde, în cele 3 luni cât am stat acolo, m-am înscris la Conservatorul din Cluj, spre a-mi continua studiile, dar… a intervenit plecarea în Canada și am rămas “doar înscris” la Conservator, fără să fi dat măcar vreun examen; iar restul este istorie… Acum, in aceste zile, îi dorim multă sănatate și ne rugăm pentru fratele Iovan Miclea.

Peter Matcău, “Grace Romanian Baptist”, Hollywood, Florida

***

Am citit pe nerăsuflate viața binecuvantată (de până acum) a fratelui nostru iubit, Iovan Miclea. IMPRESIONANT – D’a Capo Al Fine! A compus, scris mai mult chiar decât a reușit împaratul Solomon în vremea lui. MINUNAT! Dumnezeu să-l inspire, să-l dirijeze și în momentele acestea până spre gloriosul FINE!
Doresc fratelui Iovan MICLEA și familiei DÂNSULUI mult har.
Cu drag, din CEHIA

Ing. Adolf Mocek, Žatec, 43801

***

Cu ocazia evanghelizărilor pe stadionul Steaua (Louis Palau) fratele dirijor, profesor Iovan Miclea a reunit corurile bisericilor baptiste din București. A fost o mare manifestare creștină, corul sub bagheta dumnealui a fost la înalțime. Sunt momente ce nu se uită. Dumnezeu sa îl întareasca, El este Pastorul care este cu noi și în valea plângerii!
Ne rugăm pentru sănătate și putere. Doamne ajuta!

Titi Moga, Biserica “Popa Rusu”, București

***

Am crescut din copilărie cu o admirație pentru fratele Iovan. Tata ne povestea despre d-lui din perioada tinereții. Mă întreb dacă noi cei din țară vom avea vreodata acces la toata bogația de publicatii a fratelui. Pentru mine, și probabil ca mine mai sunt, mare parte din ele sunt necunoscute. Să rânduie Domnul o variantă prin care frațietatea din România să poată cunoaște și folosi aceste comori.
Domnul să dea har de vindecare fratelui Miclea și mult spor duhovnicesc.

Cu respect,
Dan Mogos, pastor și dirijor, Simleul Silvaniei, România

***

Mesajul meu este dedicat Maestrului Iovan Miclea… Nimic nu este întamplator în planul existenței noastre, doar că noi nu prea pricepem.
MAESTRUL Iovan Miclea a fost profesorul meu de dirijat la Conservator și nu numai al meu … oare câte destine muzicale și pedagogice au fost atinse de personalitatea sa? Caut un cuvant prin care să-i definesc personalitatea sa complexa (compozitor, dirijor, pedagog), harul muzical divin pe care a știut să-l mânuiasca discret, fără să epateze, fără să atragă privirile, fără să se considere mai presus de ceilalți… și totusi avea ceva în plus, ceva personal, avea o distincție statuara atunci când vorbea, sau când dirija, avea o forță de convingere atunci când preda, iar în compoziții îi simți acea mareție și fortă spirituală care vine din inspirația divină.
Era respectat de studenți și deopotrivă de colegii săi profesori la conservator – personalitați de prim rang ale culturii muzicale românești. Se vorbea cu admirație și respect, impunea o stare de mareție spirituală… într-o perioadă în care cei care aveau origini sau o orientare evanghelică erau în colimatorul tuturor. L-au respectat și cei care îl invidiau, sau îl turnau. Am înca pe retină imagini din sala de cor, îmi sunt înca vii momentele muzicale trăite împreună. Trebuia sa fie îndrumatorul meu pentru lucrarea de gradul I, și atunci… a trebuit să se retragă.
Acum când predau aceeași disciplină la facultatea de muzica mă gândesc deseori cum ar fi procedat maestrul într-o situație sau alta. Între Almas, locul meu de origine, și Laz sunt sub 10 Km, iar imaginea dânsului a inflăcărat copilăria și adolescența mea – remarcă facută și de consăteanul și fratele meu în credința, Dănutz Mogos. Ca o reflecție legată de importanța unor modele în viața fiecarei persoane trebuie să știți că imaginea și modelul personalității dascălului sunt printre cele mai puternice și cu influența cea mai mare în formarea unei personalități și a unor destine umane – la orice nivel al scolarității. De aceea dascălii creștini trebuie să știe ce responsabilități poartă asupra lor.
Adresându-mă Maestrului, vreau să știe ca îl iubim, îl admirăm și îi suntem alături, iar în ceea ce privește moștenirea sa muzicală, ea trebuie scoasă din anonimat; în condițiile invaziei unor cvasicompoziții spirituale, viața muzicală creștină are nevoie de valori și modele. Sunt convins că publicarea la nivelul accesibilității internaționale va fi un câstig pentru spiritualitatea muzicală și cea din biserici. Multă sănătate stimate Maestre și Dumnezeu să vă ocrotească.

Ioan-Onutzu Oarcea, Prof Universitar, Facultatea de Muzica Brasov

***

Trecut-au anii… In 1956 am poposit în București în anul 1 la medicină și în corul bisericii baptiste din Basarab, dirijori erau doi studenti la conservator, Miclea Iovan și Stăuceanu Daniel. Eram sub comuniști, eram supravegheați, eram săraci, eram infometați, eram credincioși, pierdeam masa de seara la cantină ca să venim la repetiții la cor și la seri de rugaciune… eram tineri și Il iubeam pe Domnul… Atunci ne-a invățat Iovan “Corul Robilor” din Nabuco (sigur, cu alte cuvinte), Glorie, Glorie Aleluia… Eram extaziați și mergeam cântând pe strada…
Multumim Doamne, pentru tinerețea ce ne-ai dat!

Gabi Radu

***

M-a impresionat poza pe care mi-a trimis-o Emil și mi-a răscolit toate amintirile trecutului. De fapt acel trecut este prezent in mine, căci tot ce am invatat în Consevator și de la dumneavoastra, au crescut în mine și cu acumularea experienței au devenit valori și sunt transmise acum la generația următoare, generația tânăra, care vine dupa noi. Ca profesori, noi lăsăm generației viitoare ceeace am primit de la generația dinaintea noastră, cât și comoara experienței noastre acumulata de o viață.
Dumneavoastră ați fost și sunteți o Lumină care mi-a deschis ochii minții și ai sufletului, un muzician de mare sensibilitate de la care am învățat expresia pura și subtilă a muzicii exprimată de sufletul omenesc prin vocea lui colectiva și totuși atât de personală.
De la dumneavoastră am învățat cum să fiu un lider și cum să deschid ușa minții și a sufletului în același timp, ca să pot exprima infinitul frumuseții sunetului muzical. Dumneavoastră m-ați încurajat și am simțit că ați apreciat talentul pe care mi l-a dat Dumnezeu și prin aceasta eu am păsit cu îndrăzneală și confidența în lumea universului muzical, unde mi-am gasit sensul chemării și împlinirii mele ca muzician.
Influența dumneavoastră trece peste generații… Vă mulțumesc Domnule Profesor, că ați contribuit imensurabil la formarea muzicianului din mine, mi-ați inobilat sufletul și m-ați învățat să mă exprim “dincolo de puterea cuvantului”, adăugând la viața mea atâta adâncime și frumusețe de expresie și exprimare pe care am luptat și eu s-o transmit elevilor mei. Este o muncă unică și nobilă, care inspiră pe cei cu care lucrez.
Vă asigur că vă reprezint cu cinste aici în Statele Unite. Am studenți eminenti la Universități, care studiază solistică cu potențial și talent exceptional și care îmi fac mare cinste. Sunt chemată la simpozioane și conferinte și aș putea spune că vă reprezint cu onoare printe oamenii muzicii.
Ceeace ați investit în mine, ca și cunostință și învățătură, nu va muri niciodată!
Am ințeles că treceți printr-o vale a vieții dumneavoastră și că drumul nu este ușor! Important este ca sufletul sa aibe în adâncurile lui ecoul și prezența Împaratiei Lui Veșnice.
Noi nu murim niciodată, ci doar trecem spre o altă zi a existenței noastre, deja de pe acum eternă. Trăim chiar acum în Eternitatea Dumnezeirii Lui, numai că azi vedem ca-ntr-o oglinda în chip întunecos, dar mâine în Prezența Lui Veșnica, Îl vom vedea în Desăvârșita Strălucire a Gloriei Sale.
Ce minunat! Mă rog pentru dumneavoastră ca Domnul să vă întărească, să vă descopere și mai mult Prezența Lui iubitoare și divină, să vă umple de Pace, Încredere și Siguranșa!
Adevărul care ne dă tărie și ne mângâie este că suntem zidiți în El. Prezența Lui este în noi, și avem parte de Viața Lui oriunde am fi, aici sau în Glrioasa Lui Impărăție. Și aceasta este Minunea pe care o face EL, Domnul, Dumnezeul și Tatăl nostru.
Fiți binecuvântat în El și în nemărginita Lui Dragoste.

Norica Smilovici, fosta dumneavoastră studentă, veșnic soră în Domnul, și care v-a apreciat întotdeauna.
May 28, 2015.

***

Draga frate Iovan Miclea,
Am auzit despre situația dificilă de sănătate prin care treceți și am avut dorinta să vă scriu câteva cuvinte de îmbărbătare. De cateva luni de zile studiem cu biserica epistola catre Evrei și dacă aș citi această carte ca o partitură muzicală, v-aș spune că este un refren care se repetă constant și pe care trebuie să-l auzim cu totii atunci când trecem prin incercări: “să păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită”. Ce încurajator este să știm că Cel care ne ajută să ne păstrăm credința până la sfârșit este Domnul Isus, Mare nostru Preot, care are milă de slăbiciunile noastre. Pentru ca El a biruit și acum stă la dreapta Tatălui, să îndrăznim li “să ne apropiem cu deplina încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:15).
Am vrut să stiți cp nu sunteți singur în încercarea prin care treceți. Ne rugăm în continuare ca Dumnezeu să vă întărească și să vă izbavească din aceasta incercare.

Cu pretuire,
Liviu Tiplea, pastorul bisericii “Betania”, La Habra, Los Angeles

***

Înainte de a scrie rândurile de mai jos am stat și am cugetat la toate mesajele referitoare la fr. prof Iovan Miclea.
    Între Almas și Laz drumul trece prin Dieci. Am citit cu multa reverența mesajele scrise de fr. Dan Mogos și fr. Onutz Oarcea (originari din Almas), apoi ceea ce fr. prof. Puiu Caciora descrie “legătura” cu acest “Titan” al muzicii românești, iar eu un mic și neînsemnat slujitor, în primul rând să spun “Slăvit să fie Domnul” și apoi să spun că “Domnul să-l binecuvinteze cu sănătate” pe cel ce ne-a influentat intr-un fel sau altul activitățile noastre.
    În anii copilăriei mele, frații ne povesteau despre tânărul de la Laz care venea la “batoza de treierat grâu” în țarina de la Dieci, apoi în anii de liceu l-am stiut din relatările fr. Florea Burcă cel care a promovat multe cântări compuse și spun “minunate”, pe care corul Bisericii “Speranța” Arad le canta. În vara anului 1990 înainte de stabilirea domiciliului în America, la Biserica Baptistă din Buteni, sub îndrumarea fratelui Miclea Iovan s-a organizat un “festival” al corurilor din bisericile baptiste de pe valea Crișului Alb. Cu acea ocazie am “sorbit” fiecare cuvânt pe care Maestrul l-a avut, atât în ceea ce privește organizarea, cât și arta de a cânta pentru Slava Celui Prea Inalt (atunci am participat cu corul de la Dieci și eram dirijorul corului).
    Am apreciat întotdeauna modul cum fratele a compus și transpus prin versuri și linie melodică tot ceea ce e mai frumos in sufletul românului. Totodată poate ceea ce alții nu au știut dar am apreciat a fost că nu a uitat originile. Pseudonimul sub care a scris e minunat și aș dori să-l apreciati: “MILUTANUL” se transcrie “Miclea Iovan A LU’ TANU” așa îl știau cei de la Dieci.
    Din lista lucrărilor tipărite poate vor ajunge în România prin librariile creștine și ne vom bucura să le avem în bibliotecile noastre și în repertoriile abordate. Multe cântări sunt cântate cu bucurie la serviciile din biserică și atunci când venim cu ceva nou deja toți coriștii sunt mai interesați. Poate se va oferi vreo librărie sau o modalitate de a intra în posesia lor.
   Și-acum să mă prezint: Numele meu este Teodor Vesa, originar din Dieci, prin mila și harul Domnului slujesc ca dirijor în mai multe biserici și pentru mai multe formații:

  • în Biserica Penticostală “BETANIA” Gradiste Arad – dirijor al corului bărbătesc și al fanfarei bisericii;
  • în Biserica Baptistă Pâncota – dirijor al corului mixt;
  • în Biserica Baptistă Calacea (Bihor) – dirijor al corului mixt;
  • și nu am uitat Biserica Baptistă Dieci – doar la diferite ocazii – când ne întalnim mai mulți dirijori (și din țară și din străinatate).

   Doresc binecuvântare peste toți dirijorii slujitori și pentru fratele Iovan Miclea, înca o data Domnul să-l binecuvânteze.
   Cu toată dragostea fratească.

 Teo Vesa

***

Notă: Amintirile sunt redate alfabetic, dupa numele celor ce le-au scris.

2 thoughts on “Amintiri cu Maestrul

  1. Maestrul Ion Dichiseanu era pe atunci un baietel de doar zece ani. Provenea dintr-o familie cu noua copii din Adjud, urbe aflata pe una dintre liniile frontului. “

Comments are closed.